ventuză

română

Etimologie

Din franceză ventouse.

Pronunție

• AFI: /ven'tu.zə/

Substantiv

Declinarea substantivului ventuză
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ventuză	ventuze
Articulat	ventuza	ventuzele
Genitiv-Dativ	ventuzei	ventuzelor
Vocativ	ventuză	ventuzelor

1. organ în formă de disc al unor animale (acvatice), care le permite să se fixeze pe diferite corpuri.
2. pahar special de sticlă, cu marginea superioară puțin răsfrântă, care se aplică (prin crearea de vid în interior) pe pielea unui bolnav, pentru a provoca o mică congestie locală a sângelui (în scop curativ).
3. aparat în formă de clopot, cu ajutorul căruia se scoate aerul care împiedică circulația unui lichid într-o conductă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online