amestecătură
română
Etimologie
Din a amesteca + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /a.mes.te.kə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului amestecătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | amestecătură | amestecături |
| Articulat | amestecătura | amestecăturile |
| Genitiv-Dativ | amestecăturii | amestecăturilor |
| Vocativ | amestecătură | amestecăturilor |
- produs al amestecării; amestec.
- îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe; formație lipsită de unitate; amestec.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online