anonim
Etimologie
Din franceză anonyme < latină anonymus.
Pronunție
- AFI: /a.no'nim/
Substantiv
Declinarea substantivului anonim/anonimă | ||
m.f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | anonim/anonimă | anonimi/anonime |
Articulat | anonimul/anonima | anonimii/anonimele |
Genitiv-Dativ | anonimului/anonimei | anonimilor/anonimelor |
Vocativ | anonimule/anonimo | anonimilor/anonimelor |
- (persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele.
- Autor anonim.
- (la feminin) scrisoare nesemnată.
- Lucrare anonimă.
Sinonime
- 1: necunoscut, neidentificat, neștiut
- 2: nesemnat
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
cel care nu-și indică numele
Adjectiv
Declinarea adjectivului anonim | ||
Singular | Plural | |
Masculin | anonim | anonimi |
Feminin | anonimă | anonime |
Neutru | anonim | anonime |
- (despre un text, o operă) al cărui autor nu este cunoscut.
- (fig.) care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate.
Cuvinte compuse
- Societate (anonimă) pe acțiuni = întreprindere industrială, comercială sau financiară capitalistă, formată prin asocierea capitalului mai multor acționari.
Traduceri
fără nume
Referințe
(Türkçe)
Etimologie
Din franceză anonyme.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Adjectiv
anonim