tăinui

română

Etimologie

Din taină + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /təj.nuˈi/

Verb

Conjugarea verbului tăinui
Infinitiv	a tăinui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tăinuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tăinuiască
Participiu	tăinuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi.
2. (v.refl.) (rar) a se ascunde.
3. (v.intranz.) (pop.) a sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate).

Cuvinte derivate

• destăinui
• tăinuire
• tăinuit
• tăinuitor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• intuia
• nituia

Referințe

• DEX '98 via DEX online