anticipare
română
Etimologie
Din a anticipa.
Pronunție
- AFI: /an.ti.ʧi'pa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului anticipare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | anticipare | anticipări |
| Articulat | anticiparea | anticipările |
| Genitiv-Dativ | anticipării | anticipărilor |
| Vocativ | anticipare | anticipărilor |
- acțiunea de a anticipa; anticipație.
- (fon.) pronunțare anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online