antro
Vezi și : antro- |
(italiano)
Etimologie
Din latină antrum („antru”) < greacă antică ἄντρον (ántron, „grotă, cavernă, peșteră”).
Pronunție
- AFI: /ˈantro/
Substantiv
antro m., antri pl.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Vezi și
Referințe
(Latina)
Etimologie
Din antrum.
Pronunție
- AFI: /an.ˈtroː/
Substantiv
Etimologie
Din latină antrum („antru”) < greacă antică ἄντρον (ántron, „grotă, cavernă, peșteră”).
Pronunție
- (Portugalia) AFI: /ˈɐ̃.tɾu/
Substantiv
antro m., antros pl.
- (geol.) grotă, cavernă, peșteră
- (p.ext) carceră, închisoare subterană
- (fig.) loc întuneric și mizer; (spec.) speluncă, bombă
- (anat.) antru
Sinonime
Vezi și
Referințe
(español)
Etimologie
Din latină antrum („antru”) < greacă antică ἄντρον (ántron, „grotă, cavernă, peșteră”).
Pronunție
- AFI: /ˈan.tɾo/
Substantiv
antro m., antros pl.
- (geol.) (poetic) grotă, cavernă, peșteră
- (fig.) loc întuneric și mizer; (spec.) speluncă, bombă
- (anat.) antru