aparență

română

Etimologie

Din franceză apparence < latină apparentia.

Pronunție

• AFI: /a.pa'ren.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului aparență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aparență	aparențe
Articulat	aparența	aparențele
Genitiv-Dativ	aparenței	aparențelor
Vocativ	aparență	aparențelor

1. înfățișare exterioară (și adesea neconformă cu realitatea) a cuiva sau a ceva.

Locuțiuni

• (loc.adv.) în aparență = după exterior, la prima vedere.

Expresii

• A salva aparențele = a reuși să dea unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă o realitate neplăcută

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online