realitate
Etimologie
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului realitate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | realitate | realități |
Articulat | realitatea | realitățile |
Genitiv-Dativ | realității | realităților |
Vocativ | ' | ' |
- existență efectivă, obiectivă; fapt concret, lucru real, stare de fapt; p. ext. adevăr.
- Realitatea conținută într-o operă literară.
- (fil.; la sg.) materia care există în afara conștiinței omenești și independent de ea.
Sinonime
- 1: adevăr, existență, veridicitate, (livr.) veracitate, (înv.) veritate
Antonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Traduceri
existența efectivă, obiectivă