Etimologie

Din franceză réalité < latină realitas, -atis. Confer germană Realität.

Pronunție

  • AFI: /re.a.li'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
realitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ realitate realități
Articulat realitatea realitățile
Genitiv-Dativ realității realităților
Vocativ ' '
  1. existență efectivă, obiectivă; fapt concret, lucru real, stare de fapt; p. ext. adevăr.
    Realitatea conținută într-o operă literară.
  2. (fil.; la sg.) materia care există în afara conștiinței omenești și independent de ea.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe

(interlingua)

Etimologie

Pronunție

Substantiv

realitate f.

  1. realitate