arătare

română

Etimologie

Din a arăta.

Pronunție

• AFI: /a.rə'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului arătare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	arătare	arătări
Articulat	arătarea	arătările
Genitiv-Dativ	arătării	arătărilor
Vocativ	arătare	arătărilor

1. acțiunea de a (se) arăta și rezultatul ei.
2. halucinație, vedenie.
3. (concr.) monstru; stafie, fantomă.
4. persoană foarte slabă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online