română

Variante

Etimologie

Din maghiară harcag (Philippide, Principii, 150; DAR), confer harță. Este mai puțin probabil etimonul maghiară harag („turbare”) (Cihac, II, 476).

Pronunție

  • AFI: /arˈʦag/


Substantiv


Declinarea substantivului
arțag
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arțag arțaguri
Articulat arțagul arțagurile
Genitiv-Dativ arțagului arțagurilor
Vocativ arțagule arțagurilor
  1. (pop. și fam.) pornire spre ceartă, chef de ceartă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe