turbare
Etimologie
Din a turba.
Pronunție
- AFI: /tur'ba.re/
Substantiv
Declinarea substantivului turbare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | turbare | turbări |
Articulat | turbarea | turbările |
Genitiv-Dativ | turbării | turbărilor |
Vocativ | turbare | turbărilor |
- boală infectocontagioasă comună omului și animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitație, urmate de paralizie și apoi de moarte; rabie, turbăciune, turbă.
- (fig.) mânie, furie nestăpânită; înverșunare, turbăciune.
- intensitate; violență.
- Vântul bate cu turbare.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
(italiano)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /tur'bare/
Verb
Sinonime
Cuvinte derivate
Referințe
(Latina)
Etimologie
Din turbō.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
- forma de infinitiv prezent activ pentru turbō.