arculeț

română

Etimologie

Din arc + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /ar.ku'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului arculeț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	arculeț	arculețe
Articulat	arculețul	arculețele
Genitiv-Dativ	arculețului	arculețelor
Vocativ	arculețule	arculețelor

1. (rar) diminutiv al lui arc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• caretul
• cartule
• ceratul
• creatul
• curățel
• lectura
• reculat

Referințe

• DEX '98 via DEX online