curățel

română

Etimologie

Din curat + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /ku.rə'ʦel/

Adjectiv

Declinarea adjectivului curățel
	Singular	Plural
Masculin	curățel	curăței
Feminin	curățea	curățele
Neutru	curățel	curățele

1. diminutiv al lui curat; destul de curat, îngrijit; (p.ext.) (despre oameni) frumușel, drăguț, simpatic.
2. lucrat îngrijit; bunicel.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arculeț
• caretul
• cartule
• ceratul
• creatul
• lectura
• reculat

Referințe

• DEX '98 via DEX online