arna
Vezi și : -arna, aRNA, Arna, árna, Árna |
(català)
Etimologie
Din proto-celtică *arona („inel” sau „roată”).
Pronunție
Substantiv
arna f., arnes pl.
Sinonime
Vezi și
Etimologie
Origine incertă, poate înrudit cu bască arr („râmă, insectă”).
Substantiv
arna f., arnes pl.
- (entom.) molie
Cuvinte compuse
Vezi și
Etimologie
Probabil aceeași origine ca și a doua etimologie de mai sus. Alternativ, ar putea veni din sarna („scabie”).
Substantiv
arna f., arnes pl.
- (reg., în Mallorca) mătreață
Sinonime
Etimologie
Din arnar.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru arnar.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru arnar.
Referințe
(galego)
Etimologie
Origine incertă, poate de origine pre-romanică. Confer și catalană arna.
Pronunție
- AFI: /ˈaɾ.na̝/
Substantiv
arna f., arnas pl.
Sinonime
Cuvinte derivate
Referințe
(occitan)
Variante
Etimologie
Origine incertă. Confer și catalană arna.
Pronunție
- AFI: /ˈaɾ.no/
Substantiv
arna f., arnas pl.
- (entom.) molie