arnică
Vezi și : arnica, Arnica, árnica, àrnica |
Etimologie
Din franceză arnica. Confer germană Arnika.
Pronunție
- AFI: /ar'ni.kə/
Substantiv
Declinarea substantivului arnică | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | arnică | arnici |
Articulat | arnica | arnicile |
Genitiv-Dativ | arnicii | arnicilor |
Vocativ | arnică, arnico | arnicilor |
- (bot.) (Arnica montana) plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase.
Sinonime
- (bot.) podbal-de-munte, (reg.) carul-pădurilor, carul-zânelor, țâța-oii, (prin Transilv.) roit
Traduceri
plantă; floare