aruncător

română

Etimologie

Din a arunca + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /a.run.kə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului aruncător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aruncător	aruncători
Articulat	aruncătorul	aruncătorii
Genitiv-Dativ	aruncătorului	aruncătorilor
Vocativ	aruncătorule	aruncătorilor

1. atlet specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc.

Cuvinte derivate

• aruncătoare

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului aruncător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aruncător	aruncătoare
Articulat	aruncătorul	aruncătoarele
Genitiv-Dativ	aruncătorului	aruncătoarelor
Vocativ	aruncătorule	aruncătoarelor

1. armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand.

Cuvinte compuse

• aruncător de flăcări

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online