disc
română
Etimologie
Din franceză disque < latină discus.
Pronunție
- AFI: /disk/
Substantiv
| Declinarea substantivului disc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | disc | discuri |
| Articulat | discul | discurile |
| Genitiv-Dativ | discului | discurilor |
| Vocativ | discule | discurilor |
- placă circulară și plată de o anumită greutate, pe care o aruncă atleții discoboli la distanță.
- probă de atletism care se practică cu acest obiect.
- orice obiect de formă circulară și plată.
- semnal mobil de formă circulară care indică unui tren reducerea vitezei.
- placă circulară care servește la înregistrarea și reproducerea vocii, a sunetelor etc. cu ajutorul unui aparat special.
- muzică înregistrată pe un disc.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din slavă (veche) disc (os)ŭ.
Pronunție
- AFI: /disk/
Substantiv
| Declinarea substantivului disc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | disc | discuri |
| Articulat | discul | discurile |
| Genitiv-Dativ | discului | discurilor |
| Vocativ | discule | discurilor |
- taler (circular) de metal (prețios) pe care se strâng în biserică, de la credincioși, bani pentru nevoile cultului sau pe care se pune agnețul (la oficierea căsătoriilor).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online