aserțiune

română

Etimologie

Din franceză assertion < latină assertio, assertionis.

Pronunție

• AFI: /a.ser.ʦiˈu.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului aserțiune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aserțiune	aserțiuni
Articulat	aserțiunea	aserțiunile
Genitiv-Dativ	aserțiunii	aserțiunilor
Vocativ	aserțiune	aserțiunilor

1. (fil.) enunț care este dat ca adevărat; (p.gener.) afirmație.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• interesau
• înaurește

Referințe

• DEX '98 via DEX online