română

Etimologie

Din adevăr.

Pronunție

  • AFI: /a.de.və.ˈɾat/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
adevărat
Singular Plural
Masculin adevărat adevărați
Feminin adevărată adevărate
Neutru adevărat adevărate
  1. (adesea adverbial) conform cu adevărul.
  2. de care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real.
    Știre adevărată.
  3. (în opoziție cu fals) veritabil, autentic.
  4. (adesea adverbial; în opoziție cu greșit) drept, just, corect.
  5. sincer, neprefăcut.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe