aureola

română

Etimologie

Din franceză auréoler.

Pronunție

• AFI: /a.u.re.oˈla/

Verb

Conjugarea verbului aureola
Infinitiv	a aureola
Indicativ prezent pers. 1 sg.	aureolez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să aureoleze
Participiu	aureolat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a înconjura cu o aureolă.
2. (v.tranz.) (fig.) a încununa, a glorifica (pentru calitățile sale).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online