aureolă

română

Etimologie

Din franceză auréole < latină (corona'') aureola.

Pronunție

• AFI: /a.u.reˈo.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului aureolă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aureolă	aureole
Articulat	aureola	aureolele
Genitiv-Dativ	aureolei	aureolelor
Vocativ	aureolă	aureolelor

1. cerc luminos cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje, mai ales ale sfinților; nimb, aură.
2. zonă pe suprafața unui obiect, variat colorată, în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta.
3. zonă mai puțin luminoasă din jurul unei flăcări, unui arc electric etc.
4. (fig.) strălucire, glorie, faimă.

Cuvinte derivate

• aureolat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online