avară
română
Etimologie
Din avar.
Pronunție
- AFI: /a'va.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului avară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | avară | avare |
| Articulat | avara | avarele |
| Genitiv-Dativ | avarei | avarelor |
| Vocativ | avaro | avarelor |
- persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online