ev
română
Etimologie
Din latină aevum.
Pronunție
- AFI: /ev/
Substantiv
| Declinarea substantivului ev | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ev | evuri |
| Articulat | evul | evurile |
| Genitiv-Dativ | evului | evurilor |
| Vocativ | evule | evurilor |
- perioadă de timp cuprinzând o etapă din istoria omenirii, care se distinge prin anumite trăsături specifice.
- Evul Mediu s-a sfârșit în secolul al XV-lea.
Sinonime
Cuvinte compuse
Traduceri
cornică
(kernowek)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Pronume
ev
tătară crimeeană
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
ev
turcă
(Türkçe)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
ev