Etimologie

Din latină aevum.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ev
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ev evuri
Articulat evul evurile
Genitiv-Dativ evului evurilor
Vocativ evule evurilor
  1. perioadă de timp cuprinzând o etapă din istoria omenirii, care se distinge prin anumite trăsături specifice.
    Evul Mediu s-a sfârșit în secolul al XV-lea.

Sinonime

Cuvinte compuse

Traduceri





(kernowek)

Etimologie

Pronunție

Pronume

ev

  1. el





(qırımtatarca)

Etimologie

Pronunție

Substantiv

ev

  1. casă





(Türkçe)

Etimologie

Din turcă otomană, la rândul său din proto-turcă eb („locuință, casă”).

Pronunție


Substantiv

ev

  1. casă
  2. (fig., p.ext.) familie
  3. (reg.) bucătărie