bântui
Etimologie
Din maghiară bántani.
Pronunție
- AFI: /bɨn.tu'i/
Verb
| Conjugarea verbului bântui | |
| Infinitiv | a bântui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
bântui |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să bântuie |
| Participiu | bântuit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz. și intranz.) (despre forțele naturii: la pers. 3) a lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. a cutreiera.
- (v.tranz.) (despre boli, războaie, năvăliri) a pustii, a devasta, a face ravagii.
- (v.tranz.) (înv.) a împila, a chinui, a asupri.
- (v.tranz.) (reg., în imprecații) a pedepsi, a bate.
- Să (mă) bântuie (Dumnezeu)!
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online