bénédiction

franceză

(français)

Etimologie

Din latină benedictio.

Pronunție

• AFI: /be.ne.dik.sjɔ̃/

Substantiv

bénédiction f., bénédictions pl.

1. (rel.) binecuvântare, benedicțiune

Cuvinte derivate

• bénédictionnaire

Referințe

• Wiktionnaire