binecuvântare
Etimologie
Din verbul a binecuvânta.
Pronunție
- AFI: /bi.ne.ku.vɨn'ta.re/
Substantiv
Declinarea substantivului binecuvântare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | binecuvântare | binecuvântări |
Articulat | binecuvântarea | binecuvântările |
Genitiv-Dativ | binecuvântării | binecuvântărilor |
Vocativ | ' | ' |
- acțiunea, formula sau gestul de a binecuvânta.
Sinonime
- (bis.) blagoslovire, (livr.) benedicțiune, (pop.) blagoslovenie, (înv.) urăciune, preamărire
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba
Traduceri
acțiunea de a binecuvânta
|
|