benedicțiune
Etimologie
Din latină benedictio, -onis. Confer franceză bénédiction.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului benedicțiune | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | benedicțiune | benedicțiuni |
Articulat | benedicțiunea | benedicțiunile |
Genitiv-Dativ | benedicțiunii | benedicțiunilor |
Vocativ | ' | ' |
- (bis.) grație, binecuvântare.
Sinonime
Traduceri
binecuvântare
|
|