băiețandru

română

Etimologie

Din băiat + sufixul -andru.

Pronunție

• AFI: /bə.je'ʦan.dru/

Substantiv

Declinarea substantivului băiețandru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	băiețandru	băiețandri
Articulat	băiețandrul	băiețandrii
Genitiv-Dativ	băiețandrului	băiețandrilor
Vocativ	băiețandrule	băiețandrilor

1. băiat măricel.

Sinonime

• băietan, copilandru, flăcăiandru, (Oltenia și Muntenia) dănac, (prin Maramureș și Transilvania) pruncotean, (fam.) puștan, (peior.) țingău

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online