bălăbăni

română

Etimologie necunoscută sau formație onomatopeică.

Conjugarea verbului bălăbăni
Infinitiv	a bălăbăni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	bălăbănesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bălăbănească
Participiu	bălăbănit
Conjugare	IV

(v.tranz. și refl.) a (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi.
(v.refl.) (fig.) (fam.) a se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi.