băloșire

română

Etimologie

Din a (se) băloși.

Pronunție

• AFI: /bə.lo'ʃi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului băloșire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	băloșire	băloșiri
Articulat	băloșirea	băloșirile
Genitiv-Dativ	băloșirii	băloșirilor
Vocativ	băloșire	băloșirilor

1. faptul de a se băloși; (în special) boală a unor vinuri care se tulbură, devin vâscoase și se întind ca uleiul.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online