română

Etimologie

Din barbă + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /bər'bi.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bărbiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bărbiță bărbițe
Articulat bărbița bărbițele
Genitiv-Dativ bărbiței bărbițelor
Vocativ bărbiță bărbițelor
  1. șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă.
  2. (rar) bărbuță.


Traduceri

Anagrame

Referințe