lega

Vezi și : Lega, legă, legá, leĝa, -lega, legą, Łęga

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
Dezvoltare în alte limbi

română

Etimologie

Din latină ligare.

Pronunție

AFI: /leˈɡa/

Verb

Conjugarea verbului (se) lega
Infinitiv	a (se) lega
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) leg
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) lege
Participiu	legat
Conjugare	I

I.

(v.tranz.) a împreuna, a uni strâns (printr-un nod, o fundă) capetele de sfoară, de ață, de sârmă, de lanț etc. (astfel încât să formeze un tot).
a închide la gură un sac, o pungă, o boccea etc., adunând marginile și înnodându-le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă; a strânge, a împacheta un obiect sau un material într-o învelitoare (basma, sac, pungă etc.) și a o închide în felul arătat.
a uni diferite lucruri într-un mănunchi, într-un tot (prinzându-le laolaltă).
a fixa, a strânge ceva cu o funie, cu un șiret etc. ca să nu se desfacă sau să nu se clatine.
a strânge cu un cerc piesele care alcătuiesc un obiect pentru a realiza un tot.
a prinde una de alta foile unei cărți și a-i pune scoarțe; a broșa, a cartona; p. restr. a coperta.

II.

(v.tranz.) a prinde, a agăța, a atârna un obiect de altul cu ajutorul unei frânghii, a unui lanț etc.
(v.tranz.) (fig.) a înlănțui între ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi.
(v.tranz.) a stabili o legătură între două puncte (îndepărtate) în spațiu sau în timp.
(tehn.) a stabili o legătură între două elemente ale unei instalații sau între o instalație și o sursă de forță (care-i asigură funcționarea).
(v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) înfiripa sau a (se) stabili relații (din punctul de vedere al ideilor, al sentimentelor).
(v.refl.) a se ocupa cu râvnă de ceva, a simți un mare atașament pentru o anumită preocupare, meserie.
(v.refl.) (fig.) a plictisi pe cineva (căutând ceartă); a se agăța de cineva.

III.

(v.tranz.) a imobiliza pe cineva cu ajutorul unei frânghii, al unui lanț etc.; a pune în lanțuri, în fiare; a înlănțui, a încătușa.
a prinde un animal (de ceva) cu ajutorul unei legături pentru a-l împiedica să fugă; a priponi.

IV.

(fig.) (v.refl.) a se obliga să facă ceva; a se angaja, a se îndatora.
(v.tranz.) (în superstiții și în basme) a opri, a împiedica de la ceva prin vrăji.

V.

(v.tranz. și refl.) a(-și) înfășura sau a(-și) acoperi o parte a corpului (reînnodând, prinzând); spec. a (se) pansa, a (se) bandaja.

VI.

(v.intranz.) (despre plante) a face rod; a rodi.
(v.refl. și intranz.) (despre sosuri, dulcețuri etc.) a se îngroșa, a se închega.

Sinonime

înnoda, strânge, uni

Antonime

dezlega

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face economii, a deveni (mai) econom
A lega paraua cu zece noduri = a fi zgârcit
(pop.) A (nu) lega două în trei = a (nu) pune la o parte ceva din câștigul obținut
Nebun de legat = a) nebun furios; b) persoană care se poartă ca un nebun
A lega pe cineva de mâini și de picioare = a împiedica pe cineva să acționeze
A lega limba (sau gura) cuiva = a împiedica pe cineva să vorbească
(refl.) A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate
A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate
(tranz.) A lega la ochi pe cineva = a înșela pe cineva
(refl.) Fiecare se leagă unde-l doare = fiecare își cunoaște greutățile proprii
A se lega la cap (când nu-l doare) = a-și crea complicații inutile

Traduceri

a înnoda; a strânge

afrikaans: bind (Afrikaans)
arabă: ربط (rábaʈa) (العربية)
catalană: lligar (català)
chineză: 綁 (中文), 绑 (bǎng) (中文)
coreeană: 묶다 (mukda) (한국어)
daneză: binde (dansk)
engleză: tie (English), fasten (English), bind (English)
esperanto: ligi (Esperanto)
finlandeză: sitoa (suomi), solmia (suomi)
franceză: lier (français)
germană: binden (Deutsch)
greacă: δένω (déno) (Ελληνικά)
italiană: legare (italiano)

japoneză: 結ぶ (むすぶ, musubu) (日本語)
latină: ligare (Latina)
maghiară: köt (magyar)
neerlandeză: knopen (Nederlands), vastknopen (Nederlands), binden (Nederlands), strikken (Nederlands)
poloneză: wiązać (polski)
portugheză: atar (português), amarrar (português), ligar (português)
retoromană: liar (rumantsch)
rusă: связывать (svjázyvat’) (русский)
scoțiană: ceangail (Scots)
spaniolă: atar (español), ligar (español)
suedeză: knyta (svenska), binda (svenska)
turcă: bağlamak (Türkçe)

Etimologie

Din franceză léguer < latină legare.

Pronunție

AFI: /leˈga/

Verb

Conjugarea verbului lega
Infinitiv	a lega
Indicativ prezent pers. 1 sg.	leghez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să legheze
Participiu	legat
Conjugare	I