bătăuș

română

Etimologie

Din a bate + sufixul -uș.

Pronunție

• AFI: /bə.təˈuʃ/

Adjectiv

Declinarea adjectivului bătăuș
	Singular	Plural
Masculin	bătăuș	bătăuși
Feminin	bătăușă	bătăușe
Neutru	bătăuș	bătăușe

1. care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată.
2. (și subst.) scandalagiu.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului bătăuș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bătăuș	bătăuși
Articulat	bătăușul	bătăușii
Genitiv-Dativ	bătăușului	bătăușilor
Vocativ	bătăușule	bătăușilor

1. persoană care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată.

Cuvinte derivate

• bătăușă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online