română

Etimologie

Din latină batt(u)allia.

Pronunție

  • AFI: /bə'ta.je/


Substantiv


Declinarea substantivului
bătaie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bătaie bătăi
Articulat bătaia bătăile
Genitiv-Dativ bătăii bătăilor
Vocativ bătaie bătăilor
  1. lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect.
  2. (înv.) luptă, bătălie.
  3. bombardament cu artileria.
  4. lovire, izbire (repetată) a unui obiect de altul.
  5. lovitură a vatalei la războiul de țesut.
  6. (concr.) băteală.
  7. stârnire a peștelui sau a vânatului.
  8. lovitură dată într-un obiect (cu mâna, cu ciocanul etc.).
  9. fiecare dintre zvâcniturile inimii sau ale pulsului.
  10. zgomot (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism în funcție.
  11. distanță până la care poate ajunge un proiectil, o săgeată etc; felul cum trimite o armă proiectilul; traiectoria unui proiectil; (p.ext.) distanță până la care poate ajunge vederea cuiva; rază vizuală.
  12. (în legătură cu anumite fenomene ale naturii, a căror denumire determină sensul cuvântului)
    1. suflare a vântului; adiere.
    2. cădere a ploii, a grindinii etc.
    3. dogoreală, arșiță.
    4. lumină.
  13. (reg.) lătrat (scurt și ritmic) al câinilor.
  14. boiște.
  15. epocă în care se împerechează cocoșii-de-munte.
  16. (sport) izbire a pământului cu piciorul înainte de desprinderea de pe sol, la o săritură.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

  • (loc.vb.) a (se) lua la bătaie = a (se) bate.

Expresii

  • A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva) foarte rău
  • (fam.) A da bătaie = a zori, a grăbi
  • Bătaie de cap = frământare a minții; p.ext. trudă, osteneală
  • Bătaie de joc = batjocură; p.ext. faptă urâtă, incalificabilă
  • A pune (ceva) la bătaie = a) a oferi (ceva) spre a fi cheltuit sau consumat; b) a risca (ceva)
  • (A cântări) cu bătaie = (a cântări) cu puțin peste greutatea exactă


Traduceri

Anagrame

Referințe