plăcea
Vezi și : placea |
Etimologie
Din latină placere.
Pronunție
- AFI: /pləˈʧe̯a/
Verb
Conjugarea verbului plăcea | |
Infinitiv | a plăcea |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
plac |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să placă |
Participiu | plăcut |
Conjugare | II |
- (v.intranz. și tranz.) (cu subiectul logic în dativ) a agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat.
- a avea sau a trezi un sentiment de admirație, de plăcere, de iubire față de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi.
- Îmi place de tine.
- a avea un sentiment de satisfacție, de mulțumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac.
- Îi place să meargă la vânat.
- a-i conveni.
- a vrea, a dori.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- Știi că-mi placi? sau că mi-ai plăcut? = exprimă mirarea, dezaprobarea în fața unei propuneri, a unei afirmații etc. care nu-ți convine, cu care nu ești de acord etc.
- Îmi place să cred că... = sper să...
Traduceri
a fi pe plac
|
|
Etimologie
Din plăcea.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru plăcea.