balansare

română

Etimologie

Din a balansa.

Pronunție

• AFI: /ba.lan'sa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului balansare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	balansare	balansări
Articulat	balansarea	balansările
Genitiv-Dativ	balansării	balansărilor
Vocativ	balansare	balansărilor

1. acțiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• blanșarea

Referințe

• DEX '98 via DEX online