balansa
Etimologie
Din franceză balancer.
Pronunție
- AFI: /ba.ˈlan.sa/
Verb
| Conjugarea verbului (se) balansa | |
| Infinitiv | a (se) balansa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) balansez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) balanseze |
| Participiu | balansat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula.
- A balansa pe un picior.
- (v.tranz.) a face egale, a echilibra părțile unei balanțe, ale unui cont etc.
- A se balansa într-un scaun.
Sinonime
- (se) clătina, (se) legăna, oscila, pendula, (rar) bascula, (înv. și reg.) (se) clăti, (reg.) (se) dăina, (se) hâțâna, (se) hlobăna
Cuvinte derivate
Expresii
- A balansa un cont = a egala debitul cu creditul unui cont
Traduceri
a echilibra
|