baliveur

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul baliver („a marca arbori”) + -eur.

Pronunție

• AFI: /ba.li.vœʁ/

Substantiv

baliveur m., baliveurs pl.

1. (silv.) persoană care marchează arbori tineri pentru a fi păstrați când se taie o pădure

Cuvinte derivate

• baliveuse

Cuvinte apropiate

• baliver

Vezi și

• marteleur

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire