bancruta

română

Etimologie

Din germană bankrottieren.

Pronunție

• AFI: /ban.kru'ta/

Verb

Conjugarea verbului bancruta
Infinitiv	a bancruta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	bancrutez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bancruteze
Participiu	bancrutat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a da faliment.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• brâncuța
• cantabru

Referințe

• DEX '98 via DEX online