brâncuță
Etimologie
Pronunție
- AFI: /brɨn'ku.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului brâncuță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | brâncuță | brâncuțe |
Articulat | brâncuța | brâncuțele |
Genitiv-Dativ | brâncuței | brâncuțelor |
Vocativ | brâncuță | brâncuțelor |
- (bot.) (Sisymbrium officinale) plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene.
- (bot.) (Nasturtium palustre) plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină.
Sinonime
- 1: (bot.) (reg.) burnicruț, sămcuță, frunza-voinicului
- 2: (bot.) rapiță-sălbatică
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
plantă; floare (Sisymbrium officinale)
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online