faliment

română

Etimologie

Din germană Falliment, italiană fallimento.

Pronunție

• AFI: /fa.li'ment/

Substantiv

Declinarea substantivului faliment
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	faliment	falimente
Articulat	falimentul	falimentele
Genitiv-Dativ	falimentului	falimentelor
Vocativ	falimentule	falimentelor

1. situație de insolvabilitate în care se află un comerciant, un industriaș etc., declarată de o instanță judiciară; (fig.) ruină, eșec total.

Cuvinte derivate

• falimentar

Expresii

• A da faliment = a) a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș etc.); b) a da greș, a nu reuși într-o acțiune; a se prăbuși

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online