bandulă
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /ban'du.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului bandulă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bandulă | bandule |
| Articulat | bandula | bandulele |
| Genitiv-Dativ | bandulei | bandulelor |
| Vocativ | bandulă | bandulelor |
- pară de lemn îngreuiată cu plumb, fixată la capătul unei frânghii subțiri, care se aruncă pe țărm spre a se lega de ea și a se trage parâmele de acostare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online