barnhem
(svenska)
Etimologie
Compus din barn („copil”) + hem („casă”).
Pronunție
- AFI: /bɑːrnˌhɛm/
Substantiv
Declinarea substantivului barnhem | ||||
n. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | barnhem | barnhemmet | barnhem | barnhemmen |
Genitiv | barnhems | barnhemmets | barnhems | barnhemmens |
- (constr.) orfelinat