basileu

Basileul Constantin

română

Variante

• bazileu

Etimologie

Din franceză basileus, confer greacă βασιλεύς (basileus, „rege”).

Pronunție

• AFI: /ba.siˈleu/

Substantiv

Declinarea substantivului basileu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	basileu	basilei
Articulat	basileul	basileii
Genitiv-Dativ	basileului	basileilor
Vocativ	'	'

1. (în Grecia homerică) titlu purtat de conducătorii tribali.
2. titlu al celui de-al doilea arhonte în Atena antică.
3. (ist.) titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă.
4. titlu purtat de împărații bizantini; persoană având acest titlu.

Sinonime

• împărat

Traduceri

împărat

engleză: basileus (English) franceză: basileus (français)

greacă: βασιλιάς (Ελληνικά) (vasiliás)

Referințe

• DEX online