împărat
Etimologie
Din latină imperātor, probabil prin latină populară *imperātus. Confer aromână ampirat, amirã și albaneză mbret.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pəˈrat/
Substantiv
Declinarea substantivului împărat | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | împărat | împărați |
Articulat | împăratul | împărații |
Genitiv-Dativ | împăratului | împăraților |
Vocativ | împăratule | împăraților |
- suveran (absolut) al unui imperiu.
- (fig.) stăpân, conducător.
Sinonime
Cuvinte derivate
- împăratul
- împărăteasă
- împărătesc
- împărătiță
- împărătuș
- împărățel
- împărăți
- împărăție
- împărățire
- împărățit
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
suveran absolut al unui imperiu
|
|
Etimologie
Din împăra.
Verb
- forma de participiu trecut pentru împăra.