beccus
(Latina)
Etimologie
Origine incertă. Poate din limba galică *bekkos < proto-celtică *bekkos („cârlig”). Confer și peg.
Pronunție
- AFI: /ˈbek.kus/
Substantiv
| Declinarea substantivului beccus | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | beccus | beccī |
| Genitiv | beccī | beccōrum |
| Dativ | beccō | beccīs |
| Acuzativ | beccum | beccōs |
| Ablativ | beccō | beccīs |
| Vocativ | becce | beccī |
- (ornit.) cioc
Sinonime
- (ornit.) rostrum