bianco
(italiano)
Etimologie
Din latină târzie *blancus (< de origine germanică), care provine din proto-germanică *blankaz ("aprins, clar, strălucitor, alb"). Din proto-indo-europeană *bhleg- ("a străluci").
Pronunție
- AFI: /'bjaŋko/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului bianco | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | bianco | bianchi |
| Feminin | bianca | bianche |
Expresii
Substantiv
bianco m., bianchi pl.
Cuvinte derivate
- Bianca
- biancastro
- Biancaneve
- biancheggiare
- biancheria
- bianchetto
- bianchezza
- bianchiccio
- bianchire
- imbiancare
- sbiancare