biciuire

română

Etimologie

Din a (se) biciui.

Pronunție

• AFI: /bi.ʧjuˈi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului biciuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	biciuire	biciuiri
Articulat	biciuirea	biciuirile
Genitiv-Dativ	biciuirii	biciuirilor
Vocativ	biciuire	biciuirilor

1. acțiunea de a (se) biciui și rezultatul ei; biciuială.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online