biciui

română

Variante

• zbiciui

Etimologie

Din bici + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /bi.ʧiuˈi/

Verb

Conjugarea verbului biciui
Infinitiv	a biciui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	biciuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să biciuiască
Participiu	biciuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) a (se) lovi cu biciul.
2. (v.tranz.) a lovi cu ceva (subțire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravașa.
3. (v.tranz.) (fig.) a critica, a satiriza fără cruțare.

Cuvinte derivate

• biciuială
• biciuire
• biciuitor
• zbiciui

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online