bigotă

română

Etimologie

Din bigot.

Pronunție

• AFI: /bi'go.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului bigotă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bigotă	bigote
Articulat	bigota	bigotele
Genitiv-Dativ	bigotei	bigotelor
Vocativ	bigoto	bigotelor

1. persoană care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; femeie habotnică; bisericoasă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bogați

Referințe

• DEX '98 via DEX online